Atelier de suflete


Multe ori ma chinui cu mintea sa descos și sa dau ac cu ața la cine nici nu se gândește măcar ca ar putea fi reparat ceva din hainele astea pe care avem pe dinăuntru. Unii vin pentru ca le e frig cu hainele de vara, alții pentru ca ele cald cu hainele de iarna, și atunci vedem împreuna de ce și cum de nu se pot despărți de aceste haine, vedem cum e timpul afara și cum sa ne îmbrăcăm sa ne fie bine. Unii au nevoie de haine noi, altii de ceva accesorii, gen un fular sau sau o brățara. Dar cei mai mulți au nevoie sa modifice straiele pe care le au, care au devenit prea strâmte sau prea largi. Și fac așa un soi de ucenicie in care nici eu nici ei nu știm la ce haina vor ajunge, dar cât de cât avem un desen de cum ar vrea sa fie și urmărim acea direcție. Mintea ne ajuta sa ne descurcam in toate operațiile astea, cu ea ne ajutam reciproc sa ne înțelegem in ceea ce spunem și facem, sa creăm și sa ținem in minte acea schița finala, sa ne putem concentra asupra a ceea ce se întâmpla, sa înțelegem unde și de ce s- a destrămat o bluza și care e procedura de a o coase, dacă așa cum e nu ni se mai pare frumoasa. In acele momente țin sa nu pierd ocazia de a reaminti ca aia e haina și noi suntem noi, și suntem acolo tocmai pentru a învăța cum se destramă și se se coase ceva pe măsura. Moment in care văd sclipiri in ochi și nou avânt și încredere in a avea puterea de a fi meșter croitor intr-o buna zi, nu de haine in serie dar de bucăți unice, cum se aude pe la marii stiliști.

Și așa, zi cu zi, la mine in atelier se perinda cine vrea sa învețe cum nu face haina pe om, ci omul pe haina. Sunt zile anevoioase, când apar tăieturi mai vechi sau câpiri cum fiecare a știut mai bine sa facă. Când, la primele tentative, pare ca haina se strica mai mult, sau când “hăinarul” se înțeapă cu acul, dar asta ține de tentative. Unii chiar renunța când văd ca nu exista o bagheta magica care sa transforme instantaneu ceea ce era in ceea ce va fi. Plus ca mult timp e plin de ațe și ace și zdrențe. Dar facem mereu curat, încetul cu încetul, de punem toate la locul lor.

Cel mai frumos e când, alături de minte, dam de suflet și ne uitam împreuna cu minune la cât de frumos e, chiar și fără haine. Din acel moment rămânem legați și recunoscători pentru a putea fi impartasit aceasta experiența, și a vedea sufletul rămâne amintirea dar și dorința cea mai importantă. Hainele cad in planul doi, pentru ca a vedea cine esti e deasupra de ceea ce faci sau de ceea ce știi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s