7 stadii de evolutie spirituala


Am hotărât sa împărtășesc din când in când notițe și citate din cărțile pe care le citesc. Astăzi este despre etape de evoluție spirituală, din cartea ” Cele 40 de legi ale iubirii”, de Elif Shafak, o carte pe care încerc sa o gust încetul cu încetul pentru ca este nespus de delicioasa :-):

„Dinaintea noastră se întindeau cele şapte trepte de pe Calea Adevărului şapte maqamat ( stadii de evoluție ) prin care trebuie să treacă fiecare eu ca să atingă Unitatea. Continuă lectura

Reclame

Varstele copilului, nevoile lor si ale parintilor. Partea intai: 0-6 luni


A fi parinte e meseria cea mai frumoasa din lume dar si cea mai grea. Si totusi, nu exista o scoala anume pentru a invata cum se face, decat eventual sfatul bunicilor si experienta. Multe dintre dificultatile care apar in educatia copiilor povin de la putina cunoastere pe care o au parintii a propriilor nevoi si a celor ale copiilor, nevoi specifice etapelor evolutive. Nu exista “retete” despre cum se creste un copil, fiecare persoana fiind unica si relatia dintre persoane de asemenea, dar  conoasterea unor informatii in plus poate da instrumente de mare ajutor in acest “dans” intre parinti si copii, in care parintii trebuie sa fie flexibili in a modela pasul in diferitele situatii dificile care se pot ivi, plecand de la o situatia de “a avea grija” la copiii mici la aceea de a promova autonomia in adolescenta. Continuă lectura

De ce ne intoarcem la trecut?


Auzim des in jurul nostru sfaturi de genul „nu te mai gandi la trecut”, „ce a fost a fost”, „traieste prezentul”. De multe ori nici nu ne dam seama ca traim prin prisma unor experiente care nu mai au de-a face cu situatia actuala, si totusi o facem. Experientele din trecut care ne-au marcat, prin intensitate emotiva sau pentru ca le-am trait timp indelungat, s-au stabilit in mintea noastra sub forma de scheme – ca si scheletul unei constructii – pe care tot am construit, evident in mod coerent cu schema. Continuă lectura

Cele 5 limbaje ale iubirii


Multe casnicii se destrama si multe relatii ajung la neintelegeri in momentul in care partenerii realizeaza ca “celalalt” nu il intelege, nu il recunoaste si nu raspunde la asteptarile sale. De multe ori este vorba de lipsa intelegerii limbii in care ne vorbeste partenerul, in acele cazuri in care sentimentele exista dar nu sunt exprimate pe intelesul celuilalt. Suntem atat de diferiti, si descoperirea diversitatii noastre, etapa tipica intr-o relatie sentimentala, este o proba importanta pentru supravietuirea cuplului.

Fiecare dintre noi am invatat inca din copilarie, din familie sau alte modele, cum se demontraza iubirea: de exemplu, daca o iubesti trebuie sa faci ceva pentru ea. In cazul altcuiva, poate fi demonstratie de iubire doar exprimarea in cuvinte a emotiilor. Ceea ce este iubire pentru unul nu corespunde la conceptia iubirii pentru celalalt. De aceea este atat de important sa cunoastem limbajul nostru si cel al partenerului, in asa fel incat sa putem primi sau da iubire intr-o limba comprensibila.

In cartea sa, Cele 5 limbaje ale iubirii, Gary Chapman gaseste 5 limbaje principale ale iubirii, care au, ca orice limba, dialectele lor: Continuă lectura

In ce etapa a schimbarii esti?


James O. Prochaska si Carlo C. DiClemente au construit un model care se poate aplicaimg_8804 oricarei teorii psihologice, chiar daca, in crearea acestuia, s-au inspirat de la tratamentele cu persoanele dependente de tigari (nicotina). Parcurgand etapele, incearca sa vezi in ce stadiu te gasesti, daca cumva ai in minte vreo schimbare de facut sau daca ai inceput deja sa faci ceva in privinta unei probleme. Continuă lectura

Psiholog, psihoterapeut, psihiatru, neurolog


Exista multa confuzie intre psiholog, psihiatru, psihoterapeut si  neurolog. Si pe buna dreptate: nu exista o informare adecvata, de exemplu deja din scoala. Imi aduc aminte ca si eu, ca majoritatea colegilor din primul an de facultate la psihologie, nu stiam clar diferenta.

Doar atunci cand cineva are vreo problema psihologica si vrea sa ceara ajutor, nu stie incotro: lipsa de informetie si prejudecata creeaza cateodata piedici: „nu merg la psiholog din cauza ca vreau sa evit sa iau medicamente”. Persoana, in asa fel, renunta sau amana o posibilitate de a fi sprijinita, din cauza ca nu stie, de exemplu, ca psihologul nu poate prescrie medicamente.

Asadar, incerc sa creionez o descriere ale acestor specializari, pentru a clarifica unele dubii si pentru ca fiecare sa poate alege constient. Aceste informatii sunt valabile in Italia, fiecare stat avand norme diverse. Continuă lectura

Atractie si iubire – Esther Perel


O urmaresc din cand in cand pe Esther Perel, terapeuta de cuplu din New York si autoare a unor carti, si de fiecare data ma simt stimulata de ceea ce gandeste si spune, pentru ca recunosc anumite teorii studiate spuse in mod accesibil dar si sintetic. De accea m-am gandit sa scriu un articol, la randul meu, pentru a duce mai departe mesajele ei, pentru cei care nu o cunosc.

Astazi am dat peste o prezentare de-a ei la faimosul TED, in care vorbeste despre cum se mentine dorinta sexuala in cuplurile de lunga durata, argument de care s-a interesat pentru mult timp si in diverse contexte culturale.

O prima distinctie care o face intre atractie si iubire. Cu totii stim din experienta sau din ceea ce am vazut la alte cupluri cum dupa un timp, chiar daca relatia intre parteneri se imbunatateste si sentimentul iubirii creste, atractia decreste: “o/il vad ca pe o sora/frate”. Majoritatea  personaelor accepta situatia ca si cand ar fi natural asa, alegand ori sa renunte la atractie, ori sa si-o satisfaca prin tradare cu altcineva, ori sa renunte la iubire pentru dorinta. Sfida care si-o propune Esther este: cum sa impaci celle doua in acceasi relatie?

Raspunsul vine de la a intelege in primul rand ca iubirea raspunde unei nevoi fundamentale ale noastre: nevoia de siguranta, predictibilitate, protectie, incredere, stabilitate, intr-un cuvant APROPIERE sau conexiune. Atractia in schimb raspunde la nevoia de aventura, noutate, mister, pericol, risc si surpriza, intr-un cuvant DISTANTA sau separare. Amandoua aceste nevoi, de conexiune si separare, sunt innascute si legitime, apoi depinde cum sunt cultivate in timp prin experientele relationale pe care le avem chiar de mici: am gustat din conexiune cu parintii sau cu partenerii, dar si de separare de ei, atunci cand am inceput sa exploram lumea (inceputul dorintei)? Am avut permisiunea de a pleca in imaginatie, in joaca, in afara relatie, cu siguranta ca exista cineva atunci cand ne intoarcem? In acest caz simtim atat conexiunea cat si separarea in acelasi timp. Sau, de exemplu, am renuntat la a explora din frica de a nu pierde relatia sau pentru ca ni s-a spus ca acolo, in lume, nu e nimic interesat sau chiar este ceva periculos? In felul acesta invatam ca a fi in relatie inseamna a renunta la dorintele proprii, ceea ce duce la insatisfactii, la credinta ca a cultiva placerea duce la ceva rau.

Esther a facut un sondaj si pare ca partenerii se simt atrasi fata de celalalt in diverse cazuri (este vorba atat de barbati cat si de femei):

  • cand  partenerul este plecat si se intra in contact cu abilitatea de a-l imagina sau a-ti fi dor de el; este vorba despre o ditanta confortabila, nici de prea lunga durata si nici prea indepartata, ci atat cat sa dea posibilitatea si spatiul de a vedea din nou ceea ce parea deja cunoscut si familiar ca ceva nou si misterios
  • cand partenerul este in elementul lui, face ceva cu pasiune, ceva ce ii place, este autonom si radiaza.
  • cand nu exista nici o obligatie ci libertate, fara a avea nevoie unul de celalalt – grija unuia fata de celalalt are de-a face cu iubirea si mai putin cu atractia
  • cand apare ceva nou, referitor nu la noi pozitii sau noi tehnici, ci la a vedea parti noi de a fi scoase la suprafata

Denominatorul comun in toate aceste situatii este imaginatia, capacitatea de a-si imagina ceva nou pentru tine si capacittea partenerului de a vedea ceva nou in tine.

Ceea ce a vazut ca au inteles cuplurile erotice:

  • intimitate sexuala: exista un spatiu erotic al fiecaruia
  • preludiul nu inseamna a dezmierda pe calalalt
  • responsabilitatea si dorinta se bat cap in cap
  • pasiunea vine si pleaca dar stiu sa o aduca inapoi, pentru ca au inteles ca nu trebuie sa fie ceva numaidecat spontan ca sa aiba valoare (credinta comuna care impiedica cresterea).

 

Atasez link-ul la conferinta TED daca vreti sa o auziti direct pe Esther :-).

Iar daca vrei sa o citesti, va recomand 2 dintre cartile ei:

De ce ne simtim blocati?


Cateodata, desi suntem constienti de anumite probleme sau comportamente care nu functioneaza asa cum am dori, pare ca nu reusim sa actionam in asa fel incastopt sa schimbam ceva. In analiza tranzactionala, teoria pe care ma bazez in practica clinica, unul dintre modalitatile prin care se explica asta este notionea de devalorizare. Este vorba despre un proces intern prin care ne indepartam intr-un fel de ceea ce simtim, gandim, percepem sau facem, crezand ca anumite aspecte ale noastre, ale altora sau ale situatiei ar fi mai putin importante decat sunt de fapt.
Continuă lectura

Copilul trebuie lasat sa planga sau nu?


 

E o intrebare pe care si-o pune fiecare mama la nasterea propriului copil si de multe ori, cu toata bunavointa de a se informa in privinta asta, parerile specialistilor sunt contradictorii.

  • Unii pediatri sau psihologi spun de exemplu, ca e bine sa lasam copii sa planga, pentru ca altfel ii rasfatam.
  • Altii spun ca e mai bine sa nu ii lasam sa planga.

imagesAceste raspunsuri sunt influientate si de teoriile la care fac referinta specialistii. Primii se bazeaza pe teoria comportamentista, si anume pe faptul ca un comportaement, cum ar fi plansul, daca nu este premiat, va inceta. Si intr-adevar plansul poate inceta, dar in afara de rezultatul in sine de a avea un copil care nu plange, trebuie sa tinem cont si de repercursiunile pe care le poate avea acest mod de a trata copilul, la nivel psihologic, consecinte care pot influienta multe aspecte in personalitatea copilului. Continuă lectura

Despre iubire si relatii


Dragostea exista si ramane dincolo de prezenta fizică a persoanei iubite si dincolo de a fi sau nu impartasita sau reciproca, fiind o traire personala puternica pe care nu o putem uita sau ignora, cel mult o putem transforma sau metaboliza, ca o hrana emotiva. Relatia cu persoana iubita, mentinerea ei sau sfarsitul acesteia, in schimb, e conditionata de mai multi factori concreti (compatibilitatea in viata de zi cu zi, impartirea rolurilor, modul de comunicare, etc) si bineinteles de cealalta persoana din relatie.superthumb In cazul unei despartiri, tendinta majora este sa dorim sa uitam acea persoana, dar asta este imposibil, pentru ca oricum acea relatie face parte din viata noastra si ar insemna sa renegam o parte din noi. Dar daca facem distinctia dintre iubire si relatie, putem sa rezolvam ecuatia in alt fel: am iubit si poate inca iubesc acea persoana, dar nu a fost posibil sa avem o relatie care sa ne implineasca pe amandoi. Continuă lectura