Auzim des in jurul nostru sfaturi de genul „nu te mai gandi la trecut”, „ce a fost a fost”, „traieste prezentul”. De multe ori nici nu ne dam seama ca traim prin prisma unor experiente care nu mai au de-a face cu situatia actuala, si totusi o facem. Experientele din trecut care ne-au marcat, prin intensitate emotiva sau pentru ca le-am trait timp indelungat, s-au stabilit in mintea noastra sub forma de scheme – ca si scheletul unei constructii – pe care tot am construit, evident in mod coerent cu schema.

Daca schema mea (in urma experientei de a nu fi luat in considerare ca si copil, de exemplu) este „nu sunt demn de a fi iubit”, constructia vietii o voi face in asa fel incat realizarea finala sa reflecte schema. De exemplu, imi voi alege parteneri care sa confirme ceea ce gandesc, sau ma voi izola, ecc. In asa fel, in oarecare masura, sa retraiesc ceea ce am trait, din mai multe motive/asteptari, de cele mai multe ori inconstiente:

• „daca evenimentele pot fi retraite, readuse la viata, de data aceasta pot rezolva situatia. Pot vindeca durerea”. Dar este doar o iluzie: trecutul nu il putem schimba, il putem doar vedea cu alti ochi.
• „pentru ca am fost vinovat de acea situatie initiala dezastroasa, trebuie sa fiu pedepsit. Suferinta mi se cuvine”. Chiar daca vina este imaginara, suferinta devine la un moment dat ceva cu care suntem obisnuiti.
• dorinta de a avea in jur lucruti cunoscute, sigure.

Primul pas pentru a intelege daca traiesti in prezent sau trecut este:

–>> sa constientizezi in diverse situatii daca ceea ce simti, gandesti, sau modul in care te comporti este coerent cu situatia de acum, sau este o repetitie a unor experiente din trecut. 

Incearca sa faci acest experiment si, daca ai nelamuriri sau descoperiri, sunt nerabdatoare sa le vad in comentarii 🙂