Multe ori ma chinui cu mintea sa descos și sa dau ac cu ața la cine nici nu se gândește măcar ca ar putea fi reparat ceva din hainele astea pe care avem pe dinăuntru. Unii vin pentru ca le e frig cu hainele de vara, alții pentru ca ele cald cu hainele de iarna, și atunci vedem împreuna de ce și cum de nu se pot despărți de aceste haine, vedem cum e timpul afara și cum sa ne îmbrăcăm sa ne fie bine. Unii au nevoie de haine noi, altii de ceva accesorii, gen un fular sau sau o brățara. Dar cei mai mulți au nevoie sa modifice straiele pe care le au, care au devenit prea strâmte sau prea largi. Și fac așa un soi de ucenicie in care nici eu nici ei nu știm la ce haina vor ajunge, dar cât de cât avem un desen de cum ar vrea sa fie și urmărim acea direcție. Mintea ne ajuta sa ne descurcam in toate operațiile astea, cu ea ne ajutam reciproc sa ne înțelegem in ceea ce spunem și facem, sa creăm și sa ținem in minte acea schița finala, sa ne putem concentra asupra a ceea ce se întâmpla, sa înțelegem unde și de ce s- a destrămat o bluza și care e procedura de a o coase, dacă așa cum e nu ni se mai pare frumoasa. In acele momente țin sa nu pierd ocazia de a reaminti ca aia e haina și noi suntem noi, și suntem acolo tocmai pentru a învăța cum se destramă și se se coase ceva pe măsura. Moment in care văd sclipiri in ochi și nou avânt și încredere in a avea puterea de a fi meșter croitor intr-o buna zi, nu de haine in serie dar de bucăți unice, cum se aude pe la marii stiliști.
Și așa, zi cu zi, la mine in atelier se perinda cine vrea sa învețe cum nu face haina pe om, ci omul pe haina. Sunt zile anevoioase, când apar tăieturi mai vechi sau câpiri cum fiecare a știut mai bine sa facă. Când, la primele tentative, pare ca haina se strica mai mult, sau când “hăinarul” se înțeapă cu acul, dar asta ține de tentative. Unii chiar renunța când văd ca nu exista o bagheta magica care sa transforme instantaneu ceea ce era in ceea ce va fi. Plus ca mult timp e plin de ațe și ace și zdrențe. Dar facem mereu curat, încetul cu încetul, de punem toate la locul lor.
Cel mai frumos e când, alături de minte, dam de suflet și ne uitam împreuna cu minune la cât de frumos e, chiar și fără haine. Din acel moment rămânem legați și recunoscători pentru a putea fi impartasit aceasta experiența, și a vedea sufletul rămâne amintirea dar și dorința cea mai importantă. Hainele cad in planul doi, pentru ca a vedea cine esti e deasupra de ceea ce faci sau de ceea ce știi
Dragi romani din strainatate,
sunt psiholog psihoterapeut Alina Dohotaru si profesez la Roma. Acest proiect isi doreste sa identifice problemele psihologice cu care se confrunta romanii din strainatate, cat si sondarea comportamentelor cu care infrunta aceste probleme, pentru a putea veni succesiv in ajutor, ca psiholog, cu instrumente si proiecte cat mai potrivite. Este vorba despre un sondaj anonim si dureaza circa 5 minute.
Pentru ca datele sa fie cat mai reprezentative, este nevoie ca acest chestionar sa fie completat de cat mai multe persoane, drept care va rog sa-l impartasiti cat mai mult posibil.
Multumesc!
Puteti completa chestionarul la link-ul de mai jos:
Zilele acestea am redeschis niste vise în sertar sau, dacă preferați, sertarele viselor. După ce le-am sters de praf, am ales unul care se numește „Publică o carte” și, vazand ca deja scrisesem această carte, m-am gândit bine să iau măsuri. Astfel s-a născut, cu naștere naturală și mari emoții, micuta carte „La psicologia della creatività”. Ca orice „mamă”, aș dori să arăt pruncul și să vorbesc despre el la toata lumea, în speranța că va voi putea invita într-o zi la „botez” :-).
Așa cum spune și titlul, cartea vorbește despre creativitate din punct de vedere al psihologiei, în general, cu aprofundarea insa a unei teorii (vă las să aflați singuri despre care este vorba:-), apoi oferă idei educaționale care să stimuleze creativitatea, utile pentru oricine este interesat de autoeducare, precum și de cei care se ocupa de educație dintr-un anumit rol, cum ar fi profesorii, psihologii, dar și părinții.
Cartea este disponibila deocamdata in limba italiana, la acest link: https://amzn.to/2TK90w3
Am hotărât sa împărtășesc din când in când notițe și citate din cărțile pe care le citesc. Astăzi este despre etape de evoluție spirituală, din cartea ” Cele 40 de legi ale iubirii”, de Elif Shafak, o carte pe care încerc sa o gust încetul cu încetul pentru ca este nespus de delicioasa :-):
„Dinaintea noastră se întindeau cele şapte trepte de pe Calea Adevărului şapte maqamat ( stadii de evoluție ) prin care trebuie să treacă fiecare eu ca să atingă Unitatea. Continuă lectura →
A fi parinte e meseria cea mai frumoasa din lume dar si cea mai grea. Si totusi, nu exista o scoala anume pentru a invata cum se face, decat eventual sfatul bunicilor si experienta. Multe dintre dificultatile care apar in educatia copiilor povin de la putina cunoastere pe care o au parintii a propriilor nevoi si a celor ale copiilor, nevoi specifice etapelor evolutive. Nu exista “retete” despre cum se creste un copil, fiecare persoana fiind unica si relatia dintre persoane de asemenea, dar conoasterea unor informatii in plus poate da instrumente de mare ajutor in acest “dans” intre parinti si copii, in care parintii trebuie sa fie flexibili in a modela pasul in diferitele situatii dificile care se pot ivi, plecand de la o situatia de “a avea grija” la copiii mici la aceea de a promova autonomia in adolescenta. Continuă lectura →
Imagineaza-ti ca, pe varful unei coline, un copil face un bulgare mare de zapada. Se uita in jos, se asigura ca nu are nici un obstacol in fata, o piatra sau un copac, apoi ii da drumul a vale. Colina este destul de inalta. Nesigur si ezitant la inceput, bulgarele se mareste incetul cu incetul, prinzand viteza. La juamataea drumului, se transforma intr-un bulgare gigant, cu neputiinta de oprit. Cand ajunge la poala dealului, rostogolindu-se vertiginos spre albia paraului, este deja o avalansa inspaimantatoare, aducand moartea. Ciclul dependentei este aidoma bulgarelui urias de zapada.
daca vreți sa aflați mai multe despre dependentă va recomand cartea din bibliografie.
Auzim des in jurul nostru sfaturi de genul „nu te mai gandi la trecut”, „ce a fost a fost”, „traieste prezentul”. De multe ori nici nu ne dam seama ca traim prin prisma unor experiente care nu mai au de-a face cu situatia actuala, si totusi o facem. Experientele din trecut care ne-au marcat, prin intensitate emotiva sau pentru ca le-am trait timp indelungat, s-au stabilit in mintea noastra sub forma de scheme – ca si scheletul unei constructii – pe care tot am construit, evident in mod coerent cu schema. Continuă lectura →
Multe casnicii se destrama si multe relatii ajung la neintelegeri in momentul in care partenerii realizeaza ca “celalalt” nu il intelege, nu il recunoaste si nu raspunde la asteptarile sale. De multe ori este vorba de lipsa intelegerii limbii in care ne vorbeste partenerul, in acele cazuri in care sentimentele exista dar nu sunt exprimate pe intelesul celuilalt. Suntem atat de diferiti, si descoperirea diversitatii noastre, etapa tipica intr-o relatie sentimentala, este o proba importanta pentru supravietuirea cuplului.
Fiecare dintre noi am invatat inca din copilarie, din familie sau alte modele, cum se demontraza iubirea: de exemplu, daca o iubesti trebuie sa faci ceva pentru ea. In cazul altcuiva, poate fi demonstratie de iubire doar exprimarea in cuvinte a emotiilor. Ceea ce este iubire pentru unul nu corespunde la conceptia iubirii pentru celalalt. De aceea este atat de important sa cunoastem limbajul nostru si cel al partenerului, in asa fel incat sa putem primi sau da iubire intr-o limba comprensibila.
James O. Prochaska si Carlo C. DiClemente au construit un model care se poate aplica oricarei teorii psihologice, chiar daca, in crearea acestuia, s-au inspirat de la tratamentele cu persoanele dependente de tigari (nicotina). Parcurgand etapele, incearca sa vezi in ce stadiu te gasesti, daca cumva ai in minte vreo schimbare de facut sau daca ai inceput deja sa faci ceva in privinta unei probleme. Continuă lectura →