In ce etapa a schimbarii esti?


James O. Prochaska si Carlo C. DiClemente au construit un model care se poate aplicaimg_8804 oricarei teorii psihologice, chiar daca, in crearea acestuia, s-au inspirat de la tratamentele cu persoanele dependente de tigari (nicotina). Parcurgand etapele, incearca sa vezi in ce stadiu te gasesti, daca cumva ai in minte vreo schimbare de facut sau daca ai inceput deja sa faci ceva in privinta unei probleme. Continuă lectura

Reclame

Copilul trebuie lasat sa planga sau nu?


 

E o intrebare pe care si-o pune fiecare mama la nasterea propriului copil si de multe ori, cu toata bunavointa de a se informa in privinta asta, parerile specialistilor sunt contradictorii.

  • Unii pediatri sau psihologi spun de exemplu, ca e bine sa lasam copii sa planga, pentru ca altfel ii rasfatam.
  • Altii spun ca e mai bine sa nu ii lasam sa planga.

imagesAceste raspunsuri sunt influientate si de teoriile la care fac referinta specialistii. Primii se bazeaza pe teoria comportamentista, si anume pe faptul ca un comportaement, cum ar fi plansul, daca nu este premiat, va inceta. Si intr-adevar plansul poate inceta, dar in afara de rezultatul in sine de a avea un copil care nu plange, trebuie sa tinem cont si de repercursiunile pe care le poate avea acest mod de a trata copilul, la nivel psihologic, consecinte care pot influienta multe aspecte in personalitatea copilului. Continuă lectura

Cum ne găsim menirea?


Care este scopul nostru in viața? Care ne e menirea? Deseori suntem in confuzie în privința asta, și nu pentru că suntem greșiți, ci pentru simplul fapt ca nimeni nu ne-a învățat cum se face. Mulți dintre noi mergem înainte din inerție, intrăm în cercul vicios al rutinei și, alergând mult timp in cerc, până la urmă ne amețim prezentul și ne amăgim pe noi și pe cei din jur. Apare nemulțumirea și plictiseala, pâna chiar la lipsa de sens și la depresie. Simțim că ceva nu este în regulă dar încercăm să ne agățăm de acele “certitudini” pe care le avem la îndemână: fac și eu ceea ce se așteaptă ceilalți de la mine, poate în acest fel va fi ok. Sau fac ceva doar ca să demostrez că pot, chiar dacă nu îmi place și in final chiar nici nu mă interesează. Sau apelez în mod pasiv la valorile societății, familiei sau a persoanelor care ma înconjoară în acel moment al vieții. Acestea sunt în aparența străzile cele mai ușoare, mai ales pentru că sunt oarecum la îndemână și, lucru nu de puțin, ne garantează intr-un oarecare fel integrarea sau recunoașterea din partea celorlalți. Spun în aparență mai ușoare, pentru că, pe termen lung, devin costisitoare.  Continuă lectura

Privitul în ochi timp de 10 minute poate duce la stări alterate de conștiință


Este descoperirea unei cercetări psihologice interesante realizate de psihologul Giovanni Caputo de la Universitatea din Urbino – Italia, obținută în absența oricărui fel de drog, ci pur și simplu cerînd participanților să se uite drept în ochii unei alte persoane timp de 10 minute. În 2010 el a făcut un experiment asemănător, în care oamenii se uitau în proprii ochi reflectați în oglindă. Continuă lectura