Auzim des in jurul nostru sfaturi de genul „nu te mai gandi la trecut”, „ce a fost a fost”, „traieste prezentul”. De multe ori nici nu ne dam seama ca traim prin prisma unor experiente care nu mai au de-a face cu situatia actuala, si totusi o facem. Experientele din trecut care ne-au marcat, prin intensitate emotiva sau pentru ca le-am trait timp indelungat, s-au stabilit in mintea noastra sub forma de scheme – ca si scheletul unei constructii – pe care tot am construit, evident in mod coerent cu schema. Continuă lectura
psiholog Roma
In ce etapa a schimbarii esti?
James O. Prochaska si Carlo C. DiClemente au construit un model care se poate aplica
oricarei teorii psihologice, chiar daca, in crearea acestuia, s-au inspirat de la tratamentele cu persoanele dependente de tigari (nicotina). Parcurgand etapele, incearca sa vezi in ce stadiu te gasesti, daca cumva ai in minte vreo schimbare de facut sau daca ai inceput deja sa faci ceva in privinta unei probleme. Continuă lectura
De ce ne simtim blocati?
Cateodata, desi suntem constienti de anumite probleme sau comportamente care nu functioneaza asa cum am dori, pare ca nu reusim sa actionam in asa fel inca
t sa schimbam ceva. In analiza tranzactionala, teoria pe care ma bazez in practica clinica, unul dintre modalitatile prin care se explica asta este notionea de devalorizare. Este vorba despre un proces intern prin care ne indepartam intr-un fel de ceea ce simtim, gandim, percepem sau facem, crezand ca anumite aspecte ale noastre, ale altora sau ale situatiei ar fi mai putin importante decat sunt de fapt.
Continuă lectura
Copilul trebuie lasat sa planga sau nu?
E o intrebare pe care si-o pune fiecare mama la nasterea propriului copil si de multe ori, cu toata bunavointa de a se informa in privinta asta, parerile specialistilor sunt contradictorii.
- Unii pediatri sau psihologi spun de exemplu, ca e bine sa lasam copii sa planga, pentru ca altfel ii rasfatam.
- Altii spun ca e mai bine sa nu ii lasam sa planga.
Aceste raspunsuri sunt influientate si de teoriile la care fac referinta specialistii. Primii se bazeaza pe teoria comportamentista, si anume pe faptul ca un comportaement, cum ar fi plansul, daca nu este premiat, va inceta. Si intr-adevar plansul poate inceta, dar in afara de rezultatul in sine de a avea un copil care nu plange, trebuie sa tinem cont si de repercursiunile pe care le poate avea acest mod de a trata copilul, la nivel psihologic, consecinte care pot influienta multe aspecte in personalitatea copilului. Continuă lectura
Schemele si ministerul economiei psihice
Sistemul nostru psihic, în mod analog cu o societate, are și un minister al economiei, care, printre altele, încearcă sa obțină rezultate satisfăcătoare prin minim efort. Una dintre metodele cu care care se ajută în asta este acela de a memoriza anumite secvențe de percepții – gânduri – emoții si comportamente (scheme) care se dovedesc „câștigătoare” pentru a le aplica automat în situații similare, fără a mai „cheltui” din nou energie și timp pentru noi evaluări. Acesta este modul prin care se formează schemele, atat de utile in viața de zi cu zi: ne ajută de exemplu să conducem un automobil fără să ne gândim de fiecare dată la orice mișcare.
Schemele în sine sunt așadar utile, dar devin limitate atunci când sunt rigide, când nu sunt flexibile, când le aplicăm in mod nediferențiat in situații care însă au nevoie de noi evaluări. In aceste cazuri nu mai răspund la bilanțul general al echilibrului energetic, si creează anumite crize economice, chiar dacă o mică parte dintre probleme își găsesc rezolvarea: e ca și în societățile în care sunt foarte putini bogați, dar țara nu merge bine.
În plus, aceste scheme filtrează și ceea ce percepem din realitatea care ne incinjoară: e, din nou, un mod de a simplifica complexitatea a ceea ce se întâmplă și, din nou, de a economisi energie. De exemplu, dacă am deja schema prin care în fața unei probleme am vazut ca ceea ce funcționează este să evit persoanele de sex opus pentru că în experiența mea în familie (tatăl sau fratele) erau agresive și de neîncredere, atenția mea se va îndrepta spre acele detalii ale comportamentului celorlalți care să îmi confirme schema (că persoana de sex opus este agresiva sau de neîncredere), situație pe care eu știu cum să o înfrunt (evitând). De fiecare dată când aplic schema și am un rezultat așteptat, voi confirma acea schema, și prin asta voi avea încredere și mai mare în ea. Făcând asta, în exemplul dat, las deoparte alte aspecte probabil pozitive ale persoanelor de sex opus și e foarte probabil să rămân singur.
In acest caz îmi pot da seama că acea schema, deși mi-a fost de folos în un anumit moment al vieții (în exemplul dat a fost o strategie de a sta departe de persoanele potențial agresive), nu e general valabilă și pot acum, ca adult, să nu mai evit toate persoanele de sex opus, dar să aleg, în urma unei evaluări adulte, acele persoane cu care pot să intru în relație. Asta ar însemna că sunt liberă de trecut, neaplicând o schemă care în prezent nu mai e de folos.
Atât doar că, în anumite cazuri, nu prea suntem conștienți de aceste scheme: le-am utilizat atât de mult încât nu mai facem caz, ca și arunci când apăsam ambreaj la mașina pentru a schimba viteza: e automat. Ne dăm seama doar că ceva nu e in regula, eventual că nu reușim să facem anumite lucruri pe care le dorim sau că întâmpinăm mai mereu aceleași probleme. În funcție de cât de puțin flexibile, adaptive, coerente (cu realitatea) sunt schemele, vom avea diverse grade de dificultăți și, în unele cazuri, de patologii.
Întrebarea acum vine spontan: cum sa descopăr schemele neadaptive si sa lucrez cu ele?
1. Încearcă sa vezi ce anume se repeta in viața ta cu rezultat nu tocmai pozitiv. Poate fi:
- un comportament (beau fără măsura, fumez, mănânc impulsiv, mă izolez, nu vorbesc, plâng, imi fac rău fizic, etc);
- un gând sau mai multe (nimeni nu mă vrea, toată lumea mă abandonează, nu sunt important, e ceva în neregulă cu mine, ceilalți îmi sunt superiori);
- o emoție (tristete, mânie, frică);
- tipuri de relații (de exemplu relații în care punctual se repetă același problemă);
- tipuri de situații.
După ce ai individuat ceea ce se repetă încearca să vezi cum ai ajuns acolo și eventual de la cine ai învățat, de obicei în familie, acel lucru.
Ce poți să faci azi divers, în loc de a aplica aceeași schemă, apelând la resursele pe care cu siguranță le-ai dobândit in timp, și in funcție de realitatea actuală. Sau ce capacități poți să dezvolți azi.
2. Nu e mereu simplu sa ieși din propriul cerc vicios, dar să ceri ajutorul cuiva e fără doar și poate o strategie. Pot fi prieteni sau persoane apropiate. De multe ori doar vorbind în fața cuiva care ascultă cu adevărat ni se clarifică anumite aspecte. Alteori e nevoie de o persoana neutră, care are și alte instrumente în plus de ajutor: psihologul. E ca si cum, rămânând în metafora inițială, ai angaja un colaborator la ministerul interior al economiei care să te ajute să implementezi anumite reforme.
Cum ne găsim menirea?
Care este scopul nostru in viața? Care ne e menirea? Deseori suntem in confuzie în privința asta, și nu pentru că suntem greșiți, ci pentru simplul fapt ca nimeni nu ne-a învățat cum se face. Mulți dintre noi mergem înainte din inerție, intrăm în cercul vicios al rutinei și, alergând mult timp in cerc, până la urmă ne amețim prezentul și ne amăgim pe noi și pe cei din jur. Apare nemulțumirea și plictiseala, pâna chiar la lipsa de sens și la depresie. Simțim că ceva nu este în regulă dar încercăm să ne agățăm de acele “certitudini” pe care le avem la îndemână: fac și eu ceea ce se așteaptă ceilalți de la mine, poate în acest fel va fi ok. Sau fac ceva doar ca să demostrez că pot, chiar dacă nu îmi place și in final chiar nici nu mă interesează. Sau apelez în mod pasiv la valorile societății, familiei sau a persoanelor care ma înconjoară în acel moment al vieții. Acestea sunt în aparența străzile cele mai ușoare, mai ales pentru că sunt oarecum la îndemână și, lucru nu de puțin, ne garantează intr-un oarecare fel integrarea sau recunoașterea din partea celorlalți. Spun în aparență mai ușoare, pentru că, pe termen lung, devin costisitoare. Continuă lectura
Psihologul este un expert în construcții, urbanistică și agronomie
Obișnuințele, pozitive sau negative, au la nivel de creier o reprezentare în legături între neuroni, ca un fel de cărări mai mult sau mai puțin bătătorite. Schimbarea presupune desființarea acestor cărări, lucrând acel teren, și crearea unor noi drumuri care să poată duce la destinația dorită. Uneori e o muncă ce se poate face de unul singur, în baza instrumentelor si cunoștințelor in domeniu, dar și a tipului de cărare, cu condiția de a putea vedea unde duce drumul si necesitatea schimbării de traseu.
Continuă lectura
Dificultatea de a face lucrurile bine pentru toata lumea
Poveștile au capacitatea de a ne lărgi conștiința de sine prin prisma identificării cu anumite aspecte prezente, de obicei comune unei anumite culturi și de a oferi soluții pentru probleme des întâlnite. Vă invit să găsiți propria interpretare la povestea de mai jos. Continuă lectura
Cum faci sa iti spui parerea fara sa intri in conflict?
Multi dintre noi evitam sa exprimam ceea ce gandim din frica de a intra in conflict cu cine este de alta parere. Sau pur si simplu, cand o facem, intram in conflict si asta ne poate duce si la despartire sau la evitarea acelor persoane, chiar si atunci cand tinem la ele si nu am vrea sa avem o ruptura.
Cele mai multe conflicte se creeaza de la mici aspecte de discordanta pe care nu stim sa le gestionam si care incetul cu incetul dospesc. Continuă lectura
Alina Dohotaru Psiholog Roma 