A fi parinte e meseria cea mai frumoasa din lume dar si cea mai grea. Si totusi, nu exista o scoala anume pentru a invata cum se face, decat eventual sfatul bunicilor si experienta. Multe dintre dificultatile care apar in educatia copiilor povin de la putina cunoastere pe care o au parintii a propriilor nevoi si a celor ale copiilor, nevoi specifice etapelor evolutive. Nu exista “retete” despre cum se creste un copil, fiecare persoana fiind unica si relatia dintre persoane de asemenea, dar  conoasterea unor informatii in plus poate da instrumente de mare ajutor in acest “dans” intre parinti si copii, in care parintii trebuie sa fie flexibili in a modela pasul in diferitele situatii dificile care se pot ivi, plecand de la o situatia de “a avea grija” la copiii mici la aceea de a promova autonomia in adolescenta.

Va propun in diverse articole,  decrierea unei etape de dezvoltare si a nevoilor specifice ale copiilor si parintilor.

 

 

Stadiul “existentei” (0-6 luni)

In primele luni copilul are asa zisele nevoi primare: mancare, caldura, atentie dar este foarte important sa aiba si mangaieri, sa fie atins. Modul in care ii vor fi satisfacute aceste nevoi vor influienta in viitor sensul de a merita sa existe asa cum este. Copilul in aceasta perioada nu are alt mod de a exprima ceea ce vrea decat plansul, de aceea este foarte important ca parintii sa nu-l  considere ca un moft, ci sa incerce sa inteleaga ceea ce cere copilul prin plans, acesta avand de obicei un plans specific pentru foame, durere sau nevoie de atentie si mangaiere.

In aceasta etapa copilul isi construieste autostima, increderea in sine si in ceilalti, in functie de raspunsurile parintilor. Atentiile acestora pot fi pozitive (un zambet, un compliment) sau negative  (o incruntare, un insult), dar oricare ar fi ele, demonstraza faptul ca existenta sa a fost luata in considerare, pentru ca apoi sa se defineasca in functie de tipul acestora. Copilul invata “a fi” in functie de cum este tratat.

Care sunt nevoile copilului?

Nevoie de recunoastere si de atentii pozitive: nevoie de mancare, apa, aer, protectie si grija, nevoie de a fi atins, de a fi imbratisat, de a i se vorbi, de a fi in contact in general, nevoie de intimitate (intelegand prin intimitate acea capacitate de a se relationa in mod liber, profund, complet, fara scopuri secondare si mai ales putand fi noi insine).  Aceste atentii nu trebuie sa si le merite, ci trebuiesc date gratuit, pentru simplul fapt ca exista.

Ce mesaje trebuie sa transmita parintii?

Mesaje verbale si non verbale cu sensul de a conferma existenta copilului, acestea fiind baza increderii in ceilalti (“ceilalti pot avea grija de mine si sunt ok asa cum sunt”), increderii in sine (“sunt capabil sa fac fata nevoilor mele”) si increderii in viata (“asta e o lume in care pot sa traiesc”). Iata cateva exemple de astfel de mesaje, care bineinteles trebuie declinate in diferite comportamente:

• ma bucur ca te-ai nascut, imi place sa te hranesc, sa te mangai si sa am grija de tine
• ma bucur ca esti baiat/fata (important pentru crearea identitatii sexuale)
• dorintele si nevoile tale sunt legitime: le accept si le satisfac
• ia-ti tot timpul de care ai nevoie pentru a creste, nu e graba
• sunt fericit sa te am, sa-ti fiu alaturi, sa te imbratisez si s ma ocup de tine

Ce trebuie parintii sa evite?

Copiii in aceasta perioada trag concluzii in mod inconstient, chiar daca nu sunt la nivel verbal. In plus, pot generaliza orice si de cele mai multe ori ceea ce e gresit o atribuie loro insisi.

• este bine sa evite a se suprapune copilului, adica sa satisfaca nevoile copilului inainte de a fi cerute. Facand in asa fel intrerupe procesul de invatare pentru ca nu permite copilului sa fie contact cu propriile nevoi si sa invete a le cere pentru a-i fi satisfacute
• dezinteresul si absenta (de exemplu lasand copilul sa planga cu idea ca ii face bine sau ca e normal) il face pe copil sa invete ca nevoile lui nu sunt importante si ca nu poate face nimic pentru a le satisface
• sa lase copilul sa rezolve problema singur, parintii fiind impotenti in fata unor dificultati. In acest caz, copilul poate invata ca
• sa dea raspunsuri neprevazute: copilul are nevoie de repetitivitate pentru a invata cum “functioneaza” lumea, iar raspunsuri foarte diferite la aceleasi cerinte pot duce pe termen lung chiar la probleme cognitive, pe langa un sens confuzional.

Nevoile parintilor in aceasta etapa

Pentru ca parintii sa fie in gradul de a satisface nevoile specifice ale copiilor in aceasta etapa, este necesar  in primul rand sa le detina ei insisi. Din multe motive (relatia cu proprii parinti, anumite experiente sau chiar stresul situatiei) este posibil sa nu fie asa, dar daca se acorda putina atentie la aceste aspecte, se poate repara. Asadar, iata anumite aspecte de care trebuie sa tina cont:

• sa aiba grija de propria alimentatie si de propriul fizic
• sa dezvolte capacitatea de a cere atentie, incurajari si suport
• sa se simta liberi de a cere ce au nevoie si de a da ceea ce li se cere
• sa isi reorganizeze modul de a ocupa timpul, sa se odihneasca, sa fie in intimitate cu cineva (propriul sot, parinti si prieteni)
• sa ceara sustinere persoanelor care incurajeaza si care nu infirma capacitatile de parinti

Acest stadiu evolutiv se repropune de-a lungul vietti, mai ales in situatii de vulnerabilitate, de oboseala, de boala sau stress, in perioade de schimbari rapide, in situatii de pierdere a unei persoane, la persoanele care au grija de copii de varsta 0-6 luni. In oricare din aceste situatii se recomanda sa se recunoasca valoarea propriei existente si celorlalti indiferent de ceea ce se face; sa se aiba grija de sine, satisfacand propriile nevoi; sa se creeze relatii intense bazate pe incredere; sa se acorde timp simplului fapt de a trai, fara presiunea lucrurilor ce “trebuie facute”; sa se aiba grija de ceilalti si sa se dea permisiunea de a fi ingrijiti de cineva; sa mangaiati pe cineva si sa dati voie sa fiti  mangaiati.

 

Bibliografie: Raffaele Mastromarino (2019), Genitori e figli: crescere insieme, Erikson, Roma.