Cateodata, desi suntem constienti de anumite probleme sau comportamente care nu functioneaza asa cum am dori, pare ca nu reusim sa actionam in asa fel incat sa schimbam ceva. In analiza tranzactionala, teoria pe care ma bazez in practica clinica, unul dintre modalitatile prin care se explica asta este notionea de devalorizare. Este vorba despre un proces intern prin care ne indepartam intr-un fel de ceea ce simtim, gandim, percepem sau facem, crezand ca anumite aspecte ale noastre, ale altora sau ale situatiei ar fi mai putin importante decat sunt de fapt.

De ce devalorizam?

Devalorizam din mai multe motive, ca de exemplu:

• pentru a mentine intact sistemul nostru de referinta, adica ceea ce stim despre noi, despre altii sau despre o situatie, pentru ca e mai comod decat a-l schimba: ceea ce deja stim ne da siguranta
• pentru a ne confirma sistemul nostru de referinta, starea actuala a lucrurilor
• pentru a ne dovedi ca ceea ce gandim, simtim si facem are un sens, si acest sens ne este dat de cele mai multe ori tot de ceea ce stim pana acum, acel plan de viata pe care ni l-am creat de cand suntem copii si care in analiza tranzactionala se numeste „scenariu de viata”. Asta pentru ca suntem asa facuti incat avem nevoie de ceoerenta.

Ce devalorizam?

Putem devaloriza informatii, probleme sau alternative ale noastre, ale altora sau ale situatiei. Pentru fiecare din aceste aspecte putem ignora existenta lor, importanta, posibilitattea de schimbare sau capacitatea personala de a raspunde divers la stimuli, de a rezolva probleme sau de a ne comporta in mod divers.

Cum recunoastem o devalorizare?

Cum spuneam la inceput, devalorizarea este un mecanism intern, dar avem si manifestari externe ale ei, ca de exemplu:

• comportamente pasive: abtinerea, hiperadaptarea, agitatia, incapabilitatea sau violenta
• tulburari de gandire: fantesia, hiperdetalierea, hipergeneralizarea, intensificarea emotiilor
• modalitati de comunicare indirecte (in analiza tranzactionala „tranzactii ulterioare”)
• comportarile de pe o pozitie de victima, de persecutor sau salvator)
• grandiozitate (exagerari ori in plus ori in minus ale unor aspecte ale noastre, ale altora sau ale situatiilor)
• reactii incoerente intre ceea ce spunem si ceea ce aratam cu corpul (de exemplu suras atunci cand spunem ca suntem tristi)

Ce putem face in privinta devalorizarii?

Este mai greu de unii singuri sa recunoastem una din atatea posibilitati de devalorizare, pentru ca suntem de cele mai multe ori inauntrul acestor procese. Un psiholog/psihoterapeut in acest sens va poate ajuta sa identificati moduri, tipuri si arii de devalorizare, sa descoperiti motivatiile pentru care le utilizati , sa va stimuleze in a dezvolta comportamente diverse. Pana cand va hotarati sa mergeti la un specialist, ceea ce puteti face, in momentul in care aveti o problema care nu se descalceste sau un rezultat care intarzie sa apara, este sa va intrebati:

• ce informatii ignor despre mine, altii sau situatie?
• am anumite informatii la care nu le dau importanta justa?
• este posibil sa schimb ceva?
• am poate capacitatea de a actiona in mod divers?
• ignor cumva existenta unei probleme?
• daca stiu ca am o problema, ignor cumva importanta acesteia?
• ignor cumva posibilitatea de a rezolva o anumita problema?
• nu am incredere cumva in capacitatea mea de a rezolva o problema?
• exista cumva alternative de care nu tin cont?
• daca am alternativele, nu cumva nu le dau importanta?
• nu cumva dau putina valoare la posibilitatea de a realiza una dintre alternative?
• nu cumva am prea putina incredere in capacitatea mea de a pune in act alternativele pe care le am?

Bibliografie: Mellor, K., Sigmunt, E. (1975) Discounting, Transactional Analysis Journal, 5, 295-302