James O. Prochaska si Carlo C. DiClemente au construit un model care se poate aplica oricarei teorii psihologice, chiar daca, in crearea acestuia, s-au inspirat de la tratamentele cu persoanele dependente de tigari (nicotina). Parcurgand etapele, incearca sa vezi in ce stadiu te gasesti, daca cumva ai in minte vreo schimbare de facut sau daca ai inceput deja sa faci ceva in privinta unei probleme.

Precontemplarea

Persoana nu are intentie sa isi schimbe un comportament nociv, neavand deloc sau avand foarte putin constiinta propriilor probleme. In aceste cazuri, de obicei sunt cei dimprejur care observa ca exista o problema si poate atentiona persoana ca ar trebui sa aiba grija de ea, intr-un fel. Doar ca insistenta celor din jur nu are mereu efecte pozitive, tocmai pentru ca persoana nu vede problema si prin urmare nu e motivata sa o schimbe, ba chiar are motivatii sa o mentina: de exemplu, cineva poate continua sa bea, pentru ca asta il face mai degajat intre prieteni, si nu stie alte modalitati de a se ingriji de timiditate. Ceea ce se poate fi folositor, din partea celor din jur, este sa evite sa judece sau sa critice, dar sa sublinieze efectele negative ale acelei probleme, in asa incat persona sa inceapa sa le constientizeze si sa le dea importanta.

Contemplarea

In aceasta faza persoana este constienta de prezenta unei probleme, dar inca nu a decis sa se angajeze in a face ceva. Este posibil sa se ramana blocati in aceasta faza pentru multi ani, alternand emotional intre avantajele pe care le are situatia actuala (ceva ce stiu sa fac, sunt obisnuit, ma simt in un anumit fel comod cu ceea ce fac pentru ca deja cunosc mersul lucrurilor) si dezavantajele ei, focalizandu-se pe avantaje. Este posibil ca persoana sa evalueze multe alternative despre cum sa infrunte problema, fara insa sa miste concret nici un deget.

Determinarea sau Pregatirea

E momentul in care persona are intentii concrete de a trece la actiune si deja a facut cativa pasi: de exemplu a luat programare la un psiholog. Inca trebuie sa stabileasca obiectivele si prioritatile si sa inteleaga bine problema. In aceasta faza, foarte des ramane posibilitatea de a se razgandi, preferand alegerea de a ramane asa cum e, ori pentru ca are dubii in posibilitatea schimbarii, ori pentru ca nu e pregatit sa face efortul unui angajament, care, intr-adevar, poate lua timp si resurse.

Actiunea

In aceasta etapa, persoana este angajata in schimbare, prin anumite actiuni concrete si, in anumite cazuri, deja cu rezultate pozitive. Se intampla des ca in aceasta perioada, cei care au inceput o serie de consulente psihologice, sa intrerupa sedintele, pentru ca simte ca si-a rezolvat problemele. In acest caz, ar fi de sfatuit ca sedintele sa fie rarite, in cazul in care nu sunt probleme in aplicarea noilor abilitati, dar nu intrerupte de tot, incat este nevoie de timp pentru ca anumite schimbari sa se stabilizeze, drept care exista riscul ca vechile modalitati sa se intoarca si persoana sa creada ca nu se poate schimba, sau ca schimbarea a avut esec, fara sa aiba sustinea sau informatiile necesare prin care sa stie ca acest lucru este normal si ca trebuie sa persevereze.

Mentinerea

In aceasta etapa se consolideaza pozitiile la care s-a ajuns, noile competente prin care se infrunta in mod funcional realitatea  si persoana ramane angajata in a mentine obiectivele pe care le-a dobandit. Si in aceasta etapa persoana se poate reintoarce la obisnuintele precedente, care erau sursa problemei, dar acum are noi instrumente de a iesi din automatisme si de a alege in mod constient ceea ce e bine pentru ea, cu respect pentru ceilalti din jur.

 

Daca ai dubii referitor la argument, nu ezita sa pui intrebari prin comentarii, sau chiar sa ma contactezi prin profilul Facebook „Psiholog Roma” sau prin pagina „Alina Dohotaru – Pagina di psicologia”.

 

Daca vrei sa citesti cartea autorilor, o poti cumpara mai jos:

James O. Prochaska, John C. Norcross(2006): Systems of Psychotherapy: A Transtheoretical Analysis, Sixth (6th) Edition